O comparație mai mult decât elocventă este cea făcută de psihanalistul Paolo Fonda, care aseamănă terapia cu o frecvență redusă cu vizionarea unui film la TV - cu întreruperile inerente provocate de reclame și de zgomotele de fundal (evenimentele din viața de zi cu zi ale pacientului) - cu cinematograful, unde ecranul imens acoperă aproape tot câmpul nostru vizual și unde nu există perturbări auditive sau vizuale, putând astfel să ne focusam pe ceea ce ne transmite povestea pe care o vedem. Astfel, psihoterapiile cu o frecvență de cel puțin 2 ori pe săptămână favorizează o imagine mai acurată a vieții pacientului și, de asemenea, interpretările făcute de psihoterapeut au un ecou mai profund în pacient. Totuși, rezultate consistente se pot obține și în cadrul psihoterapiilor cu frecvență de o dată pe săptămână, fiind vorba și de disponibilitatea pacientului de a lucra cu el însuși în timpul dintre ședințe.
